”Ai grijă de noi, frate Alex!”. Familia Hogea întreabă cine le-a scos băiatul de pe lista de Bruxelles și demonstrează că a plecat contaminat cu bacterii (II)

"De ce n-ați venit mai devreme?”, au întrebat medicii austrieci. Alex Hogea a murit la Viena de sepsis, după infecția contactată în țară. Directorul de la ”Municipal” spune că austriecii sînt cei care au greșit tratamentul.

UPDATE. Astăzi, Cristi Lupșa și echipa de la ”Decât o revistă” au scos pe piață numărul dedicat dezastrului de la Colectiv. După o muncă de lutieri, jurnaliștii au reconstituit seara concertului, începutul focului și primele cîteva zeci de minute de după, totul descris din perspectiva oamenilor din jurul formației și a celor aflați în club.

Încă ceva. În ziua în care încheiem publicarea celor două articole despre Alex Hogea, îi mulțumim lui Teodor Tiță pentru gîndurile lui dintr-un moment în care mulți, inclusiv dintre cei pe care-i recomandăm, ne țineau lecții sentențioase și se întrebau ce vrem. Nimic nu vrem. Vrem să scriem.

 

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

Dacă se întîmplă să mîncați cu un husky la masă să știți că nu plescăie prea tare.

Chiar dacă acest husky nu e la masă, ci pe masă.

Mihaela a întins o față albă, ”cea mai curată pe care o avem”, iar cîinele de pluș continuă să stea cu fundul în sus și cu botul în castronul unde Teodora i-a pus ”ciorbă și bobițe”.

Fata familiei Hogea are 10 ani. Tocmai s-a întors de la școală.

Se mîțîie, nu vrea legume, vrea salam.

Din cînd în cînd, puștoaica mai dă un impuls cîinelui-jucărie, cadoul său de Sfîntul Nicolae.

”Acum, că v-a găsit pe voi aici, n-a mai zis. Dar cînd sîntem doar noi trei, ne roagă să punem și al patrulea tacîm, pentru Alex”, spune Narcis.

Mihaela îl completează. ”Nu suportă să vorbim la trecut despre fratele său. Ori de cîte ori folosim Alexandru era, Teo ne corectează și ne spune "Mami, Alexandru este!”.

Cum este Alexandru?

***

Alexandru Hogea, extemporal la dirigenție cu profesoara Cristina Țigănelea: ”ÎNTREBARE: Cine sînt eu, cum aș vrea să fiu perceput? RĂSPUNS: ”Dacă vorbim la scara Universului, nu sînt nimic mai mult decît un grăunte de nisip într-un ocean nesfîrșit. Însă în cadrul acestei clase mă consider tipul scund și inteligent, tot timpul cu gura pînă la urechi, care găsește mereu ceva amuzant de spus. Sper să fiu perceput în acest fel”. 

***

"Alex era genul de om vesel pe care parcă-l ştiai de-o viaţă, deşi te cunoşteai cu el de o săptămînă", povestește Andreea, șefa lui de grupă de la Facultatea de Automatică din Politehnică.

Alexandru și Andreea s-au cunoscut cîteva săptămîni. ”Era un tip aparte, pasionat de calculatoare și de engleză în același timp”, îl descrie un profesor.

Andreea e cea care a dus carnetul de student al lui la părinți după #Colectiv, carnet pe care Alex n-a apucat să-l vadă.

***

”Cum este Alex?”, îi întreabă Narcis Hogea, tatăl lui, pe medicii de la Spitalul Universitar ”Municipal” din București.

E chiar seara de 5 noiembrie 2015, cînd totul se întorsese în favoarea familiei.

De dimineață știau că va pleca la AKH Viena. La prînz fuseseră anunțați că e rău. Avionul s-a ratat. După-amiază, că e din nou bine.

Și au apărut mai multe variante de transfer.

”Fusese tot timpul bine, dar birocrația din sănătate nu primise verde ca să-i transfere în străinătate pe răniții de la Colectiv”, explică cineva din sistem.

Acum, seara, îl raportează din nou ca fiind bine.

Și îi pregătesc plecarea în străinătate.

***

O singură problemă medicală survine pe 5 noiembrie.

În buletinul de analize medicale al lui HOGEA GEORGE-ALEXANDRU, 19 ani, la ”Secreție plagă” apare prezentă bacteria ”Acinetobacter”.

Acinetobacter este o sursă de contaminare frecventă în spitalele din România.

”Ca germene selectat în mediul spitalicesc, adică rezistent la antibiotice, acinetobacterul este foarte agresiv și periculos” - medic de la Spitalul de Arși

***

Pe 6 noiembrie, totul se clarifică: 8 pacienți din România sînt pe lista de Bruxelles.

”Unul este de la noi! E Alexandru Hogea”, se bucură medicii de la ”Municipal”.

”Medicii erau fericiți pentru că fiecare caz pe care reușeau să-l transfere stabil însemna o victorie a muncii lor”, povestește Narcis Hogea.

Specialiștii de la chirurgie plastică din ”Municipal”, care vorbiseră între timp cu colegii lor de la Spitalul de Arși,  trăseseră un semnal de alarmă către ATI. ”Duceți-i afară!”. Există surse care susțin că pe foile altor pacienți cei de la chirurgie plastică scriseseră chiar că e recomandat transferul rapid!

Avionul Spartan al armatei române are programată decolarea pentru ora 1, în noaptea de 6 spre 7 noiembrie.

***

Raed Arafat, 6 noiembrie, adresă către Spitalul Universitar de Urgență București:  ”Stimate domnule Manager, în urma vizitei echipei medicale din Belgia, vă înștiințăm că următorul pacient - HOGEA GEORGE ALEXANDRU va fi transferat la clinici medicale din Belgia în data de 07.11.2015 în vederea continuării tratamentului”.

***

Cătălin Cîrstoiu, 6 noiembrie, notiță pe adresa venită de la Raed Arafat: Semnează plecarea lui Hogea și adaugă ”Conform disc. telefonice Cosu. Spitalul Militar Bruxelles”. 

Cosu nu e o persoană, COSU este abrevierea de la Centrul Operativ pentru Situații de Urgență.

Cu alte cuvinte, singurile autorități implicate în mutare sînt spitalul și ”Situațiile de Urgență” coordonate de Arafat.

”Ministerul Sănătății nu se trezise pe 6 noiembrie, pentru că, de regulă, Ministerul Sănătății și, în general, statul român nu au obișnuința de a transfera pacienți”, descrie situația Vlad Voiculescu, voluntar care se ocupă de transferuri și care s-a implicat și în cazul lui Alex Hogea.

***

”Spre seară, cînd plec acasă, verific încă o dată că totul e pregătit. Alexandru fusese pansat și gata de drum”, rememorează Cătălin Cîrstoiu, directorul spitalului.

Cu o zi înainte, jurnalista Melania Medeleanu îl auzise pe Cîrstoiu spunînd: ”Dacă pleacă, ar fi o palmă pe obrazul spitalului”.

Ea îi replică: ”De ce ar fi o palmă? Voi i-ați salvat, sînteți eroi și-i transferați unde alții sînt specializați!”.  Răspunsul directorului sună sec: ”Pentru că, dacă-i mutăm, ar însemna să recunoaștem că noi nu avem condiții să-i tratăm aici, dar noi avem condiții!”.

Potrivit familiei, Alexandru Hogea putea pleca pe 5 noiembrie, la AKH Viena. Dar fusese refuzat.

Între timp însă, pe fondul fragil al căderii guvernului, puterile și intențiile se redistribuie.

Raed Arafat ieșise public și anunțase că se va pleca în străinătate dacă medicii străini îi vor selecta. Printre cei aleși de echipa belgiană se numără și Alexandru Hogea.

***

Narcis și Mihaela își cumpără bilet de Bruxelles pentru 7 noiembrie, la o cursă de dimineață.

”Ca să fim în Belgia, unde va ajunge Alex, că ni se spusese că va pleca noaptea pe la 1”, explică tatăl.

Peste noapte, cu bagajele gata și fără somn, și părinții și Monica Grigore, voluntar,  dau cîteva telefoane la spital.

”Alex e încă aici, e pregătit, n-avem nici un semn de la SMURD, n-au venit să-l ia, așteptăm”, comunică medicii de gardă de la ATI. Avionul întîrzie.

***

Zorii vin peste București.

Mihaela și Narcis ajung la aeroport.

Nu știu nimic despre Alex.

***

Nicu Coman, fratele Mihaelei Hogea, 7 noiembrie dimineața: ”Chiar acum i-am lăsat la Otopeni pe Narcis și pe Mihaela. Slavă, Domnului, în cîteva ore se vor regăsi la Bruxelles împreună cu Alexandru. Sun la spital, Alex n-a plecat, avionul întîrzie cică. Pe drum ascult radio. La buletinul de ora exactă, aud, dintr-o dată, știrea: ”Aici, Radio România, transmitem în direct de pe baza militară 90 de pe Otopeni. Avionul C-27 J Spartan a decolat chiar acum către Bruxelles, cu 8 pacienți, dintre care 3 intubați”. Îngheț! Ăștia au plecat fără Alex!”.

***

Avionul de transport Spartan în care nu era Alexandru Hogea decolează doar cu puțin înainte ca avionul de linie al părinților săi să pornească spre întîlnirea iluzorie din Bruxelles.

Nimeni nu-i anunțase, nici de la spital, nici de la Minister, nici de la SMURD.

După ce ascultă știrea de la Radio România, Nicu Coman sună, dar Narcis și Mihaela deja se îmbarcau.

”Să știți că am ascultat o știre, dar nu înțeleg ce se întîmplă”, apucă Nicu să le spună părinților care tocmai își puneau bagajele de mînă deasupra scaunelor.  Telefonul se întrerupe, ca-n filmele noir.

Cursa se ridică în aer.

La 10.000 de picioare altitudine, se sting automat beculețele de centură. Dar Narcis și Mihaela aveau să rămînă lipiți de scaune și de speranța că avionul Spartan îi va urma ca o dîră albă spre Bruxelles.

***

Nicu alergă înnebunit spre spital. Nu e singurul.

Trași de mătasea subțire a spaimei, rudele și prietenii săi rămași în țară pornesc cu toții spre ”Municipal”.

Ei știu sigur la acea oră că Alex n-a plecat. Dar nu știu de ce! Și nu știu ce-i cu el.

Cu puțin timp în urmă se anunțase un deces la spital dintre cei arși!

***

Monica Grigore, voluntar, 7 noiembrie, dimineața: ”Am sunat la Bruxelles. Belgienii îl au pe lista de îmbarcare și-l așteaptă. De ce nu a plecat Alex?”.

Daniel Istrate, prieten din Sinaia al familiei Hogea, 7 noiembrie, dimineața: ”Nu înțeleg ce se întîmplă. Am sunat și la Ministerul Apărării ca să verific dacă e în avion și nu este. Mă ia Mihaela Bălan și plecăm spre spital. Tremurăm pur și simplu. Se anunțase un mort. Cînd ajungem, ne bucurăm: nu e Alex, e un alt băiat, din Brăila. Ne e rușine că ne bucurăm și plîngem”

Cătălin Cîrstoiu, 7 noiembrie, dimineața: ”Acum am ajuns la spital. Îl găsesc pe Alexandru Hogea în același loc. Trebuia să plece, ce p... și c... s-a întîmplat???! Colegii mei ridică, neputincioși și frustrați din umeri. E inadmisibil! Nu ne-a anunțat nimeni de la Situații de Urgență! Nici pe noi, nici pe părinți!”.

***

Mihaela și Narcis aterizează la Bruxelles și află că Alexandru n-a fost luat în avion. ”Fără nici un motiv, fără nici un telefon”, spune Mihaela.

Se așază pe două scaune moderne de plastic în aerogară.

Nu mai plîng, nu mai sînt triști, sînt doar un bărbat de 48 de ani și o femeie de 46 de ani, doi ”decreței” care se simt pentru prima oară veniți pe lume fără voia lor.

***

La București, nimeni nu înțelege nimic.

Afectat este și doctorul Boroș, șeful de la ATI. ”Boroș a venit din privat aici tocmai ca să reformeze zona de terapie intensivă pe cardio și s-a trezit, după o lună în spital, în miezul unei dureri imposibil de gestionat”, spune secretarul de stat din Ministerul Sănătății, Dorel Săndesc.

Boroș avea să și-o fure, pentru că cine poate rezista monstruoasei subiectivități a durerii părintești?! Dar asta avea să se întîmple mai tîrziu.

Pe 7 noiembrie, rudele lui Alexandru Hogea se postează în fața cabinetului directorului Cîrstoiu. ”Nu vă poate primi”, spune cineva.

”Nu ne primește? Bine, spuneți-i atunci așa domnului director: Dacă în zece minute, nu într-un sfert de oră, nu aflăm unde pleacă Alexandru azi, noi mergem direct la presă!”.

***

Opinie de jurnalist: ”Cazul Colectiv arată că atunci cînd presa se poartă obedient cu autoritățile, autoritățile se poartă rău cu cetățenii”. 

***

De la Raed Arafat vine o nouă adresă pe numele lui Alexandru Hogea.

Atît de pe grabă e făcută că începe la fel, ca și cum ar pleca în Belgia:   ”Stimate domnule Manager, în urma vizitei echipei medicale din Belgia vă înștiințăm că următorul pacient - HOGEA GEORGE ALEXANDRU va fi transferat la AKH Viena, Austria în data de 07.11.2015 în vederea continuării tratamentului”.

***

”Cine a plecat, din Spitalul Militar, în ultimul moment în locul lui Alexandru Hogea la Bruxelles? Cine a luat decizia? De ce n-au fost anunțați părinții?”, se întreabă voluntarul Monica Grigore.

***

În raportul medical pus la mapa de transfer din România nu există specificat faptul că Alex Hogea fusese depistat cu acinetobacter.

***

Codruț Sarafoleanu, șeful secției ORL ”Sfînta Maria” către Andrei Pleșu (”Dilema Veche”): ”Culpabilizarea generală a corpului medical a devenit preferința tuturor. Chiar nu se poate înțelege că există, ca și în orice alt domeniu, oameni excepționali, onești și dedicați, dar și nenorociți lipsiți de omenie și morală? Dar e adevărat că România va avea cea mai bolnavă populație în următorii 20 de ani dacă se va continua același modus vivendi în medicina românească. În medicina noastră domnește omerta!”.

***

”Alex pleacă la Viena în seara aceasta. Găsiți și voi un avion ca să ajungeți acolo!”, le anunță Monica pe cele două statui vii încremenite  pe scaunele aeroportului din Bruxelles.

Cei doi nu mai au nici un pic de putere. Nici nu se mai pot bucura că, totuși, Alex va pleca.

Pe 4 noiembrie începuse peripeția transportului băiatului lor, acum e 7 noiembrie și el se străduiește încă să evadeze din spital.

Se simt ca doi oameni care credeau că au ajuns pe Everest și, între timp, au aflat că vîrful se mutase.

Narcis se ridică cu greutate.

”Știi ceva, Mihaela? Mă duc să iau o bere că nu mai pot! Vrei și tu ceva de băut? Am auzit că belgienii au cea mai bună bere din lume. Și apoi căutăm avion de Viena, să mergem ca să-l facem bine pe Alex”.

***

Alexandru Hogea, lucrare de control la Colegiul Mihail Cantacuzino din Sinaia: "Ni s-a cerut să împărțim o listă de valori care conduc la succes și la eșec în viață. La Succes am trecut: Prietenie, Solidaritate, Muncă, Altruism și Învățătură. La Eșec am trecut: Egoism, Înșelăciune și Supunere”.

***

Supunere. Nici unul dintre prietenii lui Alex nu se mai supune la București.

Plecarea sa este pichetată de rude și de prieteni, pas cu pas. ”În seara de 7, cînd a venit în sfîrșit SMURD să-l ia, ne-am mobilizat. Ne păcăliseră de prea multe ori”, povestește Daniel Istrate.

”Unul a stat lîngă targa cu care l-au transportat. Altul era jos, la lift, să nu oprească la alt etaj și să-l ducă în vreun salon. Eram nebuni, dar, pur și simplu, nu mai credeam nimic. După atîtea minciuni, doream doar să fim siguri că pleacă în sfîrșit”
- Prieten Alex Hogea

O altă prietenă, Mihaela Bălan, a mers cu mașina în spatele ambulanței pînă la Băneasa, pentru că de acolo pleca avionul SMURD.

Era 7 noiembrie și, deși publicul nu știa nimic din toate acestea, rezervorul de încredere a familiilor și chiar a medicilor se epuizase. Ei nu se mai bizuiau pe autorități.

”Deși e împotriva regulilor, medici de la ATI au însoțit bolnavii la transport. Și apoi, ca să nu fie văzuți de către supervizorii SMURD din aeroporturi, coborau pur și simplu în cîmp, înainte de a intra ambulanțele în baze”, povestește voluntara Monica Grigore.

La fel s-a întîmplat în cazul lui Alex.

Medicul de la ”Municipal” care l-a însoțit a fost silit să-l ventileze manual pe ultima parte a traseului pentru că se terminase oxigenul, potrivit relatării Monicăi Grigore.

Ea descrie scenele cu medici lăsați lîngă gardurile înalte ale aeroporturilor, de unde erau ridicați mai apoi de familii.

***

Vlad Voiculescu, voluntar: ”L-am cunoscut pe Raed Arafat și am lucrat pentru el. Pot spune că dacă cineva, nu Ministerul Sănătății care ar fi trebuit să facă asta, ci cineva a făcut ce a fost omenește posibil pentru transport, acesta a fost Arafat! Nu a existat un precedent sau proceduri, au fost lucruri care n-au mers, dar tot ce a fost posibil s-a întîmplat”.

Vlad Voiculescu mai spune ceva: ”Un medic de la Spitalul de Arși a întrebat zilele trecute ce s-a întîmplat cu muncitorul ars la Brașov. Vă spun eu! Au fost mai mulți răniți critici la Brașov. Pentru unul, Arafat a sunat personal, rugîndu-l pe medicul curant să-i permită transferul la Graz. Doctorul din Brașov n-a vrut. Cînd a ajuns, cu întîrziere, acolo, austriecii s-au îngrozit de cum fusese tratat. Muncitorul a murit”.

***

”De ce n-a plecat Alex Hogea în avionul de Bruxelles în care fusese anunțat că pleacă?”. Aceeași întrebare pentru Ministerul Sănătății și pentru Departamentul de Situații de Urgență.

Amîndoi cei responsabili, secretarul de stat Dorel Săndesc de la MS și Raed Arafat, de la DSU, cer un răgaz ca să se intereseze.

Dorel Săndesc: ”Selecția au făcut-o belgienii. Din totalul de 8 răniți, ei aveau trei locuri pentru pacienții ventilați. Alexandru Hogea era cea de-a patra opțiune. Dar a ajuns pe listă pentru că familia celui de-al treilea plasat a refuzat inițial să-l transporte. Apoi familia s-a răzgîndit și cel de-al treilea a fost repus el pe listă și scos de pe listă Alexandru Hogea”.

Raed Arafat: ”Belgienii și-au ales pacienții. Aveau trei locuri pentru pacienții în stare critică. Alexandru Hogea era al patrulea, dar a fost pus pe listă pentru că al treilea a refuzat. Apoi, în ultimul moment, al treilea s-a răzgîndit și a revenit pe listă. A plecat el și nu Alexandru Hogea. Dar pe Alexandru Hogea l-am trimis tot în ziua aceea, puțin mai tîrziu, la AKH Viena”.

***

”De ce nimeni de la Ministerul Sănătății sau de la Situații de Urgență nu a anunțat spitalul sau familia?”

Dorel Săndesc: ”Asta era sarcina celor de la Situații de Urgență. Ei au modificat lista”.

Raed Arafat: ”A fost o lipsă de comunicare din partea noastră. Ne-o asumăm”.

***

Misterul avionului de Bruxelles s-a adîncit după ce România liberă a aflat de la spitalul din Belgia că pacienții veniți din România fuseseră contaminați. Toți 8!

Din informațiile Gazetei, Alexandru Hogea a fost înlocuit în avionul din 7 noiembrie  cu cineva din Spitalul Militar.

***

Narcis Hogea, 7 noiembrie seara tîrziu: ”Am ajuns chiar acum la Viena. Doamna consul ne-a condus la spital. Prima întrebare a medicilor a fost ”De ce a venit atît de tîrziu?”. Ne-au spus că vor face tot ce se poate”.

A doua zi, duminică, la spital a venit și ambasadorul României în Viena. Părinții au fost mișcați.

”De trei ori la rînd, de către trei medici diferiți, am fost întrebați de ce nu l-am adus mai devreme?”
- Narcis Hogea

***

Săptămînile care au urmat, două la număr, se amestecă în mintea și în sufletul părinților. Amintirile sînt ca o cocă albă, indistinctă, care se întinde și revine în lighean.

”Au fost zile bune, în care speram că se va face bine. La un moment dat, am văzut cum fața i se vindecase. Avea o piele roz. L-am mîngîiat pe obraji și i-am zis: Mami, ce frumos ești mami, ca un bebeluș”, povestește Mihaela.

Cam din 19 noiembrie însă, medicii i-au anunțat că infecția cu care a venit din România s-a generalizat. Că organele cedează. ”Au fost extrem de sinceri, dar și umani, tot timpul”, spune Narcis.

În acea seară, s-au gîndit din nou, cu monstruoasa subiectivitate părintească, la cît de mult au fost amăgiți, mințiți și obstrucționați la plecarea lui Alexandru din România.

***

Mereu medicii austrieci ne spuneau: ”Ne luptăm cu microbii cu care a venit din România, e foarte greu, facem tot ce putem. De ce n-ați venit mai devreme?”

***

Totul s-a întîmplat foarte repede.

Duminică dimineață, pe 22 noiembrie, i-au sunat să meargă la spital. ”Ne-au lăsat să stăm de vorbă cu el pentru ultima oară, așa adormit cum era, că se va prăpădi”.

Narcis își amintește: ”Am rămas cîteva ore doar noi trei, de vorbă. I-am zis: tati, sîntem egoiști și am vrea să mai fii cu noi, dar mereu te-am îndemnat să-ți fie bine. Și știm că acolo unde mergi acum, și unde va sta sufletul tău, o să-ți fie bine!”.

Apoi au chemat un preot. Părintele a venit. L-a binecuvîntat, a citit din cărți.

”Cînd i-a făcut, la final, semnul crucii pe buze, Alex a respirat o dată, puțin mai tare și aparatele ne-au arătat că s-a dus”, spune Narcis.

Părintele s-a uitat lung la băiat și la cei doi părinți: ”Niciodată nu mi s-a întîmplat asta. Să se ducă imediat după ce i-am făcut semnul crucii”.

Cauza decesului: sepsis. Adică septicemie.

***

Camera lui Alex din Sinaia are calculatorul aproape de geam.

Dincolo de fereastră este pădurea și, peste ea, în depărtare, se văd crestele deja înzăpezite ale Munților Baiului. ”Bucegii sînt dincolo”, arată tatăl în direcția ușii.

”Deseori, noaptea, îi auzeam rîsul. Rîdea așa de frumos că tresăream prin somn și știam că e bine. Stătea la calculator, lucra, se juca și, dintr-o dată, izbucnea în rîs”, își amintește Narcis.

***

”Cred că a fost o eroare că austriecii de la AKH au întrerupt inițial antibioticul. Orice protocol au ei acolo, faptul că bolnavul nu venea la primul tratament, ci dintr-un spital, unde evolua pozitiv, nu trebuia neglijat”, spune doctorul Cîrstoiu.

”Da, avea acinetobacter în plăgi, însă noi îl țineam sub control”, adaugă managerul. Mai mulți medici din spitalul ”Municipal” s-au declarat afectați de moartea lui Alexandru Hogea, un caz despre care ei spun că ar fi fost salvat în România.

Îi privești și le citești supărarea pe fețe.

Un ciopor de medici, pe treptele de la ”Municipal”, susțin același lucru: noi, presa, sîntem de rahat că simplificăm totul, iar Alex putea fi salvat în România.

***

”Țin minte că astă-vară am sărbătorit 30 de ani de la liceu, același unde a învățat Alex. Profesorii au ținut să mă felicite cu ce băiat am. I-am dat mesaj pe sms: M-ai făcut tare mîndru de tine, tati!”, povestește Narcis. ”Și mă simt așa de bine că am reușit ca tată să-i spun că-l iubesc”.

***

La înmormîntare au sosit sute de oameni.

Prietenii și colegii, vreo 80, au deschis berea preferată. Tinerii au rîs povestind întîmplări cu Alex.

S-au îmbrățișat, au cîntat în surdină și și-au spus, unul altuia, ce le zicea Alex fiecăruia dintre ei: ”Ai grijă de tine, frate!”.

”A venit și Ștefan Mocanu, profesorul de programare de la Automatică, deși practic nu avuseseră timp să se cunoască prea bine. Ne-a impresionat foarte tare”, spune Mihaela.

***

Cortegiul a ajuns la liceu.

Unul dintre lampioanele ridicate către cer de elevi în memoria lui Alex s-a prins de ramura unui copac. Apoi, s-a agățat de streașina liceului, ca și cum voia să mai întîrzie un pic.

”Ți-am zis eu că e înger!”. ”M-a înnebunit Narcis cu semnele lui”, zîmbește Mihaela.

***

După slujba din biserică, directoarea Aurora Arieșeanu a ținut un discurs care a înfiorat mulțimea prezentă.

”Plecarea lui Alex ne-a găsit pe unii dintre noi răzvrătiți împotriva nedreptății divine, pentru că ne e greu să înțelegem de ce Dumnezeu l-a luat pe cel mai bun dintre noi. Pe alții ne-a găsit resemnați la gândul că Dumnezeu l-a luat tocmai pentru că era cel mai bun dintre noi.

Povestind zilele acestea mereu despre Alex, ne-am dat seama că vesel este cuvântul care apare pe buzele tuturor atunci când vorbim despre el.

Pe colegi, pe profesori, pe toți cei din școală, Alex ne-a învățat, fără să o știe, lecția fericirii depline, așa cum e definită chiar de Dumnezeu”

(...)

”L-am fi vrut pe Alex mai mult aici, cu noi, înainte de a moșteni Împărăția cea minunată, pentru că Alex era o mângâiere pentru noi toți.

Era atât de empatic încât nu se putea să fie cineva supărat pe lângă el – coleg sau profesor, fără ca Alex să vină și să încerce să îl înveselească, spunând o glumă și arătându-i partea bună a oricărui necaz.

Ce bine ne-ar prinde dacă ar putea să ne ajute și acum, să vedem partea bună a plecării sale prea grăbite…”

(...)

”Îi unea pe toți colegii, îi împăca pe cei supărați sau certați între ei și nu își lua niciodată rămas bun fără să spună, încrezător: Ai grijă, frate! Oare există o măsură mai bună a ceea ce vrea să însemne curat cu inima, milostiv și făcător de pace? Dacă există, atunci e deasupra puterilor omenești”.

(...)

Sunt atâtea de spus pentru că Alex ne-a dat – tot fără să o știe – cea mai importantă lecție a vieții: cum se trăiește deplin, fără a irosi nici o clipă. Au încăput, în atât de puțini ani de viață, atâtea împliniri și visuri, cât să umple trei vieți. Visa să aibă o familie frumoasă, o carieră prin care să fie de folos lumii, să învețe să cânte la chitară, să facă beat box. Și a împlinit mai mult decât oricine altcineva de vârsta lui.

He made the best of life. Iar noi, învățând să ne luăm rămas bun de la el, vom rămâne, poate, cu lecția aceasta.

(...)

Multe au rămas nespuse, pentru că nimeni nu a crezut vreodată că timpul se va grăbi așa. Doamna profesoară Viviana Bosco ar fi vrut să îți spună, Alex, că te iubește și că ai fost și vei rămâne elevul ei preferat. Fiecare dintre noi, acum, îți spunem ce nu am reușit să îți spunem: că îți mulțumim pentru tot ce ne-ai dăruit și că o să ne fie tare dor de tine.

Noi, cei care plângem acum, nu știm dacă va fi ceva care să ne mângâie acest dor.

I-am întrebat pe prietenii lui – atât de numeroșii lui prieteni – ce ne-ar spune Alex dacă ar putea să își ia rămas bun de la noi.

Și vorba lui, pe care o spunea mereu, și pe care poate ne-ar spune-o acum dacă ar putea, o murmurăm și noi, pentru când va ajunge acolo, în împărăția cerurilor: Ai grijă, frate! Ai grijă și de noi, de acolo de unde ești acum!”

***

Cîinele husky a păpat tot, nesimțitul.

Teodora se duce în camera ei. ”Mami, mă cam doare gîtul”. ”Nu-i nimic, mergem mîine la domnul doctor”.

”Da, mergem la domnu doctor”, îngînă fetița. Nimeni nu și-a pierdut încrederea în medici, nu despre asta e povestea lui Alex.

***

Se lasă seara în Sinaia, în cartierul Izvor.

Peste cîteva zile vine frigul.

Pădurea dinspre camera lui Alex se foiește. Trebuie să se descurce singură, fără rîsul de tînăr din noapte.

Ai grijă de tine, soră pădure!