Medic: ”La Bagdasar, răniții au fost mutați într-o secție care nu avea avizul Ministerului Sănătății”. Luați-vă TVR înapoi că altfel pierdeți tot!

Poate că nu e treaba noastră să vorbim cu medicii despre felul în care au fost tratați cei de la #Colectiv. Dar de ce nu fac asta TVR și Radio România, care au în misiunea publică taman acest lucru?

UPDATE: Interesantă e următoarea comparație. În timp ce la ”Bagdasar-Arseni” s-a umplut, practic peste noapte, o secție cu mobilier și aparatură, fără avizul Directiei Sanitare, Unitatea modernă de arși de la ”Floreasca”, inaugurată în aprilie 2015, n-a găzduit nici un ars de la Colectiv.

În stînga, Unitatea moderna de arși de la Floreasca (inaugurată în aprilie 2015 - nefuncțională în noiembrie 2015), iar în dreapta saloanele ATI de la Bagdasar, dotate peste noapte și unde au fost puși răniții fără ca pavilionul să aiba avizul MS

de Mirela Neag, Răzvan Luțac și Cătălin Tolontan

Purtător de cuvînt al Spitalului Bagdasar-Arseni și doctor ortoped, Florin Bica îl întîmpină vădit nervos pe jurnalist.

”De ce nu vă ocupați voi de sport?!”, spune, trăgîndu-și scaunul în spate. Bărbatul distins se întoarce cu o jumătate de față, semn al faptului că ar vrea ca tu, ziarist, să fii departe, poate nu direct în mă-ta, dar undeva unde ți-e rostul.

În nici un caz nu aici, nu pe capul lui.

Știți ceva? Are dreptate.

În studioul Antenei 3, Mugur Ciuvică a spus că ”mintea lui Tolontan e mai obișnuită cu fotbalul decît cu gînditul”.

Și el are dreptate.

Au dreptate criticii de pe internet cînd observă că, articolele din ultima săptămînă, cele despre spitale, nu alcătuiesc o investigație. Nu e, nici n-am pretins că e; investigație a fost chestia cu pompierii.

Nu e investigație, sînt mărturii ale medicilor și interviuri cu oficialii.

Pînă la urmă, presa nu e un scop, ci un mijloc de stabilire a faptelor, preocupare pe care istoricii o consideră unul dintre factorii-diferență dintre țările dezvoltate și cele nedezvoltate. Ca jurnalist, poți stabili faptele în moduri care nu se exclud: prin investigații sau prin căutarea celor care ți le pot povesti încrucișat. Și în multe alte feluri.

Mărturiile de azi.

Am aflat că, după dezastrul de la ”Colectiv”, o parte din răniți au fost duși la Spitalul Bagdasar-Arseni  și mutați într-o secție care nu a avut avizul Direcției de Sănătate Publică. O secție renovată, dar goală, în care paturile au fost aduse din depozite și igienizarea s-a făcut pe fugă.

Ce ne-a spus doctorul, care ne-a trimis și pozele: ”În seara de 30.10.2015 eram la serviciu, când am fost anunțați că s-a petrecut un incendiu, în urma căruia mai multe persoane se află în stare gravă și urmează să fie aduse la S.C.U.B.A. Nu o să intru foarte mult în detalii, dar în seara aceea s-au întâmplat lucruri care ne-au marcat pe mine și pe colegii mei. Am făcut cu toții eforturi uriașe pentru a salva viețile acelor tineri. S-au primit indicații din partea managerului spitalului, care, la rândul său, a primit ordin de la domnul Bănicioiu, să lăsăm impresia că dispunem de toate cele necesare îngrijirii acestui tip de pacienți”.

”Ceea ce este foarte grav este că pacienții, după ce au fost stabilizați, au fost mutați în secția veche A.T.I. a spitalului, care fusese renovată recent, dar care nu are nici măcar o adresă din partea Direcției de Sănătate Publică din care să rezulte faptul că spațiul respectiv poate permite îngrijirea unor pacienți”
- cadru medical Spitalul Bagdasar-Arseni

Omul continuă: ”Pacienții au fost mutați în acest loc neavizat de Ministerul Sănătății – Direcția organizare și politici sanitare. Vreau să vă spun că nu am avut nici măcar paturi și a trebuit să aducem din celelalte secții, sau paturi vechi, din depozit, nu am avut suficiente aparate de ventilație artificială (multe dintre cele existente fiind defecte), iar spațiile în care au fost ținuți pacienții nu erau nici măcar dezinfectate, deși protocolul în astfel de situații prevede ca pacienții să fie tratați în saloane sterile”.

La spital, ieri.

Managerul era plecat. Am discutat cu purtătorul de cuvînt, dr. Florin Bica:

Așa au arătat saloanele utilate rapid, unde au fost duși răniții

 

"N-am avut avizul, acesta a venit după, dar a fost o întîmplare fericită că aveam acea secţie ATI!"

• Bună ziua, de la Gazeta Sporturilor vă deranjez.
•  (iritat, dar fără să ridice glasul) În legătură cu ce? Nu ştiu de cînd se ocupă Gazeta Sporturilor de probleme de genul ăsta. Domnul Tolontan să-şi vadă de fotbal! A scris numai... De ce vă ocupaţi voi de aşa ceva?
• Am venit în legătură cu internarea pacienţilor de la Colectiv. E adevărat că, după ce au fost stabilizaţi, aţi mutat răniţii în secţia veche ATI, renovată recent, fără aviz de la minister?
• (face o pauză de 5 secunde, mută privirea către dreapta) Notaţi aşa. De reţinut: printr-un efort spec-ta-cu-los, în doar cîteva ore s-a dotat vechea secţie ATI, actualmente noua. Complet igienizată şi renovată, cu toată aparatura necesară pentru terapie intensivă. Astfel încît toţi pacienţii au putut fi îngrijiţi într-un compartiment igienizat şi, vă rog să subliniaţi!, complet izolat!
• Avizul...
• Faptul că avizul a venit duminică nu are nici o relevanţă! Au fost perfect trataţi şi asta e tot ceea ce contează.
• Deci a venit duminică.
• Nu mai ştiu dacă duminică. Nu mai ştiu. Imediat după. Nu asta contează.
• Am înţeles că au fost aduse paturi inclusiv din magazii, din...
• Păi, acolo nu era nimic. Era totul amenajat pentru a putea primi pacienţi, încăperile erau pregătite pentru a fi terapie intensivă, cu acele geamuri mai mari, forma secţiei era corespunzătoare. Dar nu era nici un scaun! Însă în noua secţie de terapie intensivă, cea care funcționa, erau alţi bolnavi intubaţi. Ce era să facem, să-i scoatem pe aceia pentru a-i pune pe răniţii din Colectiv? Veniseră 14-16 deodată! Oamenii s-au mobilizat şi au utilat încăperile.
• De cînd nu mai fusese folosită acea secţie de terapie intensivă?
• Hmm, acum un an şi jumătate se... să fie jumătate de an... Nu ştiu.
• Spaţiul respectiv a fost sterilizat?
• Vă daţi seama, înainte să intre primul pacient acolo a avut loc un proces de nebulizare. Scrieţi, în paranteză, sterilizare. Întreg spaţiul a fost nebulizat sub supravegherea medicului şef al compartimentului SPCIN, adică, notaţi, Supraveghere, Prevenire şi Controlul Infecţiilor Nosocomiale.
• Ne puteţi spune cine s-a ocupat de asta? Numele...
• Nu. Ea s-a ocupat de decontaminare. E o operaţiune cu gaz, un gaz toxic pentru bacterii, care durează vreo 20 de minute, nu ştiu. E vizat orice obiect, orice perete. Normal că s-a făcut, nici nu aveam cum să aducem oameni acolo fără această procedură!
• A existat vreun ordin de la ministrul Bănicioiu să nu iasă vreo informaţie negativă de aici?
• De ce să existe aşa ceva? Păi, au venit şi francezii şi au văzut cum i-am primit pe răniţi, ne-au lăudat că am reuşit aşa ceva! Din punctul ăsta de vedere, întîmplarea a făcut să avem un spaţiu izolat pentru aceşti bolnavi. Şi a fost o întîmplare fericită.

Au dreptate cei care spun că situația din spitale nu e în aria noastră de competență ca jurnaliști. Chiar nu e.

Dar în aria cui e?

Pînă acum au fost informații.

Ce urmează e o opinie.

În aria cărei organizații media e situația infecțiilor din spitale, cea mai gravă din Europa la noi? Dar felul în care funcționează Departamentul Național de Urgențe?

Cine ar avea datoria ca, în numele publicului, să întrebe de ce noul guvern nu elimină sponsorizările, nu doar cele de la ISU, ci toate taxele de protecție cerute micilor și marilor întreprinzători?

Cine ar trebui să se întrebe, înainte de a o face un raportor ONU, de ce nimeni dintre guvernanți nu e îngrijorat că avem 40% dintre compatrioți sub limita sărăciei? Cine ar trebui să toace această temă ca să-i realizăm gravitatea?

Cine ar putea să afle ceea ce noi am aflat așa, ca niște jurnaliști sportivi rătăciți într-un ghem de emoție și de informații publice, și anume că familiile pregătesc deja procese împotriva statului român în cazul Colectiv?

Poate că se vor extinde procesele morților din cauza suprainfectării în spitale, nu doar pentru cei de la Colectiv.

Cum se va apăra statul cînd s-au folosit secții neavizate de Ministerul Sănătății, ca la Bagdasar-Arseni? Cine ar trebui să urmărească ce se va întîmpla și să povestească oamenilor?

Răspunsul este unul singur.

Asta e treaba televiziunii publice și a radioului public. E treaba agenției naționale de știri. Ele au, prin lege, datoria de a servi interesul public.

Ca să nu ni se reproșeze și nouă cum li se zice acum medicilor, ”De ce n-ați vorbit mai devreme?”, ne spunem părerea: TVR și Radio România sînt, pe distanța următorilor ani, singura speranță a publicului de a fi informat și servit cu obiectivitate la scară națională. 

Mai sînt încercări și reușite în media, dar piața nu garantează că ele vor dura. Piața nu mai susține, de una singură, media independentă.

Iar presa din România este într-o situație de catastrofă nedeclarată.

Aproape toate redacțiile de presă scrisă, cele care, cei din televiziuni o știu foarte bine, produc majoritatea subiectelor, au intrat în insolvență. Televiziunile au și ele probleme financiare. Chiar și radiourile mari sînt de vînzare, dar n-au cumpărător.

Și toți, fără excepție, suferim, în mare măsură din vina noastră, de lipsă de credibilitate.

Uniți TVR, RRA și Agerpres! Uniți-le lăsînd deoparte mofturile din interior și din exterior, uman de înțeles, dar infime în ecuația interesului cetățenilor!

Uniți-le pentru că, în afara lor, nimeni nu are forța financiară și nici șansa unică de a reașeza publicul în mijlocul relatării jurnalistice.

Dacă românii ar vedea că se schimbă ceva acolo, poate că peste un an ar accepta și mărirea taxei.

Ar privi mărirea taxei, să zicem din 2017, ca pe o investiție în ceva ce și cetățenii resimt ca pe o nevoie: investiție în încrederea că cineva îi reprezintă în raportul inegal cu autoritățile. Că cineva poate vorbi pentru ei. Că cineva poate să monitorizeze guvernul.

TVR, RRA  și Agerpres, cu bugetul lor anual depășind aproape de trei ori bugetul ProTV, sînt o resursă care poate disipa cunoaștere și poate însoți procesul de repunere a statului în folosul cetățenilor săi.

Viitorul e al țărilor care își mobilizează resursele de educație și informare a populației. TVR este o astfel de resursă.

Cetățenii nu ar fi singurii beneficiari.

Dintr-o televiziune publică ancorată în realitate, cu informații, investigații și reportaje, Guvernul și politicienii ar avea și ei de cîștigat.

Dincolo de economia la buget, că prin unire se pot raționaliza cheltuielile, un conglomerat public de media ar juca rolul unei prevenții. Să se gîndească politicienii! Ce preferați? Să continuați în aranjamente pînă vă saltă DNA sau să vă enervați în fața unei televiziuni publice puternice, care vă expune permanent erorile?!

Ce vreți, în fond, ca politicieni? Să vă duceți, precum faceți acum, la televiziunile împărțite în ”prietene” și ”dușmane”, neștiind niciodată ce agendă e în spatele celui cu care vorbiți, sau să fiți parte la o discuție fără menajamente, dar onestă și echilibrată? Nu v-ați săturat să fiți tratați fie de sus, fie periați fără să apucați, în nici una dintre variante, să rostiți vreo idee care să ajungă la oameni?

Prezent la Mihai Gâdea, Liviu Dragnea vorbea despre un plan pe 25 de ani pentru România.

Și l-a întrebat pe moderator dacă se bagă să vină și el cu idei. Oricît de mult mă critică el, că și eu nu contenesc să-l fac propagandist, Gâdea a avut un răspuns corect. Absolut corect. ”Mizați pe noi să vă criticăm”.

TVR ar putea face asta. Dar și altceva.

TVR ar putea să fie promotorul unei conversații naționale inteligente. Un plan pe 25 de ani pentru România fără media independentă e un plan urlat cu fața la apa din puț.

Uniți și eliberați media publică! E singura șansă.

Și avantajul e că atunci veți scăpa și de jurnaliștii sportivi care aleargă a proști după bacterii.