Ședință cu strigăte la ISU: ”De ce Arafat nu e aici, printre noi? De ce nu demisionează și Arafat?!”

VERSIUNEA CELOR ÎNDEPĂRTAȚI. Fostul șef al ISU a întrebat în momentul mazilirii cum ”de e posibil ca premierul țării mele să spună că sînt vinovat de minciună fără să aibă nici un raport?”

UPDATE: Raed Arafat face precizări pe Facebook despre relaţiile între Fundaţia pentru SMURD şi firma Deltamed, care livrează echipamente medicale. Nu am scris niciodată despre aşa ceva. Dar e adevărat că, la emisiunea lui Sabin Orcan, am discutat subiectul, citînd sursele pe care le aminteşte şi Raed Arafat în postul său. El susţine că Deltamed nu a făcut sponsorizări pentru SMURD, ci a livrat echipamente. Dacă aşa stau lucrurile, îmi cer scuze că am comentat subiectul citînd doar o parte, neştiind în acel moment că sînt informaţii pe care Raed Arafat susţine că le-a confirmat cu acte în instanţă. 

UPDATE: Astăzi, de la ora 13:15, într-o ediție specială moderată de George Zafiu, Cristian Tudor Popescu și Cătălin Tolontan au stat față în față la Europa FM. Cristian Tudor Popescu i-a cerut demisia lui Raed Arafat, Cătălin Tolontan l-a apărat pe șeful de la Situații de Urgență. Emisiunea aici.

de Mirela Neag și Cătălin Tolontan

Portretele pompierilor morți sînt așezate cum urci scările, pe stînga.

Tablourile stau înghesuite, foarte aproape de tavan, în sala unde vin petițiile, ”hai, dom'le, că azi avem concertul cu Jose Carreras și nu ne-ați dat încă avizul!”.

Aproape 20 de femei și bărbați, surprinși cu figurile severe ale pozelor de legitimație, veghează clădirea ISU din Dealul Spirii. Toți sînt tineri și toți au murit în ultimii cinci ani. (UPDATE: Am verificat, sînt și morții de cancer, morții înjunghiați, nu doar morți la intervenții, mulțumim pentru observații jo.ilie, în ciuda stilului).

Apoi iei liftul.

La etajul 6, se întinde o sală mare, goală. Acesta e locul unde, joi dimineață, ”colonelul Nicolae Cornea, șeful IGSU, a reușit performanța să nu răspundă la nici una dintre cele 15 întrebări pe care i le-am pus noi, pompierii prezenți”.

Cornea a venit să pună în aplicare decizia de înlăturare a conducerii ISU București - Ilfov. Dintre cei trei demiși, de față au fost colonelul Mihai Guță, șeful unității, și unul dintre adjuncții săi, Giani Aldoiu.

Cel de-al treilea, Orlando Șchiopu, șeful de la Intervenții, era la DNA, ”după ce revenise din Germania, unde participa la o documentare a sistemului berlinez de siguranță contra incendiilor”.

Șchiopu se afla acolo chiar cu unii dintre șefii de la IGSU, care tocmai îi tăiau capul. Viața e ironică. ”Dar e viață, frate, hai să nu se mai victimizeze, că oamenii au murit la Colectiv și ei știau de club”, șoptește cineva. ”Băi, nene, ce treabă are Orlando Șchiopu cu faxul ăla, el e la intervenție, genul care ia flexul oamenilor săi din mînă ca să-i ajute!”, zice alt pompier.

În sală, Cornea face un anunț sec, ”fără mulțumesc, fără nici o explicație”, spune cineva dintre martori.

Pompierii tot curg pe ușă, trași la etaj de firul curiozității și de sentimentul că toți se găsesc într-un moment delicat. În unitatea lor se știa de Colectiv și Raed Arafat le acuzase comandanții de la ISU că îl mințiseră.

Pînă acum, ca în orice sistem ierarhic, ofițerii erau disprețuiți de către trupă drept ”purtători de uniforme nepătate de fum”. Dar, în fața unei descăpățînări neașteptate, oamenii se strîng unii în alții.

Prima care a lansat întrebările a fost chiar soția lui Orlando Șchiopu.

”Toată ziua de ieri, IGSU a tăcut deși știa că soțul meu e în delegație, nu la DNA, și mai știa că nici unul dintre oamenii din conducere nu a fost dus cu mandat la DNA. De ce ați tăcut, domnule inspector general?”, i-a zis ea lui Cornea.

În absența răspunsului, femeii i se sugrumă vocea.

Intervine Guță, șeful ISU, el însuși demis: ”Stați așa, oameni buni!”.

Oamenii se liniștesc.

Tac, așteaptă, că le vorbește comandantul acesta atipic, blînd și fără fițe, pe care cei mai mulți îl respectă și despre care nu zvonesc că are firme, șmenuri sau ambiții politice, așa cum spun despre mai toți șefii lor, de aici și pînă la Lună. Eventual spun despre el că e ”prost de bun”.

”Am fost judecați de superiorii noștri fără să fim întrebați nimic. Am fost prezentați ca mincinoși de către șeful Departamentului pentru Situații de Urgență...”, începe Guță.  ”Raed Arafat e un civil care ne-a trădat ca să se scape el”, răbufnește cineva din grămadă. ”Stați așa, vă rog”, își oprește Guță colegii care începuseră să strige.

Apoi spune, direct, un lucru pe care puțini militari l-au auzit într-o sală plină de uniforme.

”Dar cel mai mult mă doare, ca om care port uniforma de 23 de ani, că premierul țării mele a spus în ședința de Guvern, în fața camerelor de luat vederi, că nu mai am dreptul să lucrez în sistemul de urgență, fără ca nimeni să fi lămurit circumstanțele, fără să ni se fi cerut un raport”
- Mihai Guță, șeful demis al ISU

Oamenii se foiesc.

Cornea tace.

Noii șefi, cel mai mare dintre ei fostul inspector șef din Harghita, stau și ei ca niște oameni picați în mijlocul orașului fantomă din Vestul Sălbatic, cînd pistolarii își răsucesc butucul în tăcerea dimineții.

Intervine și Giani Aldoiu.

Colonelul de la Avizare, Control și Prevenire nu e simpatizat de multă lume la ISU. ”Păi, normal, că a încercat să-i îndepărteze pe șpăgari”, explică cineva. ”Da, da, ca să-și bage el oamenii de la Călărași”, se contrazic parte în parte pompierii.

Aldoiu e principalul vizat de reproșurile lui Arafat. Ai lui au fost cei doi oameni care au mers, pe cont propriu, la Colectiv. Și în registrele vegheate de departamentele lui se afla faxul pe care nimeni nu l-a găsit vreme de 25 de zile.

”În noaptea cînd am auzit de fax mi-am zis: dom'le, poate că e timpul să renunț dacă oamenii mei m-au mințit sau n-au fost suficient de buni să descopere documentul cînd le-am ordonat să caute orice despre Colectiv o săptămînă întreagă”, avea să mărturisească Aldoiu mai tîrziu.

De fapt, toți trei, Guță, Aldoiu și Șchiopu, se sfătuiseră în noaptea în care Gazeta ceruse la IGSU date despre fax și își anunțaseră superiorii că se pun la dispoziția lor.

Există hîrtii care dovedesc asta.

Dar acum, în ședința aceasta, cînd au aflat că ”șefii de la IGSU, deși le trimisesem hîrtiile de punere la dispoziție, ca să scape ei, ne-au demis”, ei vor să spună ce au pe suflet.

”Faxul a venit la noi prin IGSU. De ce dumneavoastră, de la IGSU, nu ne-ați cerut să vedeți ce am răspuns? De regulă ne cereți asta”, spune Aldoiu.

Cornea tace.

”Pentru că nu l-au înregistrat la ei. Pentru că așa fac șefii cei mari, aruncă totul mai jos”, spune cineva din sală.

”Cine de la Departamentul pentru Situații de Urgență avizează măsurile de prevenire, cine schimbă legislația, cine e specialistul care și-a dat seama că avem atîtea și atîtea probleme?”, mai spune fostul șef ISU de la Prevenire. ”Păi, Arafat pretinde că e specialistul, dar el se ascunde acum. Arafat de ce nu e aici, printre noi? Arafat de ce nu demisionează?”, zic pompierii.

Cornea întrerupe ședința.

Guță și ai lui ies pe ușă. Din culoarul de oameni, unii aplaudă ca la rugby.

”Ce e de aplaudat totuși în faptul că ISU a știut de fax?”, întrebăm spre seară.

”Iar exagerați voi, ziariștii! Recunosc, deși ne-ați băgat în rahat, că vă felicităm în calitate de cetățeni pentru că ați descoperit faxul! Dar noi n-am știut de el!”. Dăm din umeri, neîncrezători.

”La un circuit de zeci de mii de doumente pe lună, de la petiții la cereri și toate celelalte, de unde să rețină cineva numele Colectiv pe o hîrtie?!”, ni se spune.

”Și ne-a mai deranjat ceva. Arafat susține că trebuia să trimitem o mașină la Colectiv la festivalul PLUM că tot stau mașinile degeaba. Avem 50 de mașini de pompieri cu echipaj complet în București și Ilfov. La 40-50 de evenimente în fiecare zi de week-end, ce facem, punem cîte o mașină la fiecare și rămînem cu cîteva mașini de intervenție?”- pompier din ISU

”Totuși, de ce ați spus atît de repede că nu știați de Colectiv pînă n-ați verificat?”, insistăm. ”Noi am spus?”. OK, Arafat, mereu Arafat, pompierii nu l-au iubit niciodată și ai senzația că vor să-i deconteze totul acum după ce, la rîndu-i, el le-a decontat toată criza.

E genul acela de discuție pe care nu o uiți ca jurnalist. Care te va urmări o viață.

Cînd scrii, ei cad și apoi vorbesc prin tine, prin ei, cu sentimentul că funcția dispare, cariera se duce de rîpă, copiii nu știu dacă tatăl lor e la serviciu sau la DNA, dar tot ce au nevoie e ca partea lor de poveste să se audă. 

Nu pentru lume să se audă povestea, nu pentru alții, nici măcar pentru colegii care-i cunosc, ci povestea noastră pentru fiecare dintre noi, ca semn că n-am trăit anapoda, înainte de a privi mirați dintr-o poză veche de buletin.